Miastenia gravis (pe scurt, MG) este o boală cronică autoimună ce provoacă slăbiciune și oboseală musculară. Starea de slăbiciune se accentuează de obicei în perioadele de activitate și se ameliorează în perioadele de odihnă. Ea este cauzată de întreruperea comunicării normale dintre nervi şi muşchi. O persoană poate dezvolta miastenia gravis la orice vârstă dar, din motive necunoscute, femeile cu vârsta sub 40 de ani și bărbații cu vârsta peste 60 de ani sunt diagnosticați cel mai frecvent.

De obicei, simptomele miasteniei gravis progresează în timp, devenind mai grave în interval de câțiva ani de la debutul bolii. La multe persoane, simptomele care se observă mai întâi implică mușchii pleoapelor și cei din jurul ochilor. Căderea unei pleoape sau a ambelor pleoape (denumită și ptoză) și vederea dublă (diplopia) care prezintă ameliorare sau se remite atunci când ochiul este închis reprezintă manifestări frecvente.

Există câteva tipuri diferite de miastenia gravis. Deși această boală nu se poate vindeca, tratamentul poate ajuta la ameliorarea și controlarea multor simptome, inclusiv a slăbiciunii musculare, permițându-vă să duceți o viață normală.

Principalele două tipuri de miastenia gravis sunt miastenia gravis forma generalizată și miastenia gravis forma oculară. Alte tipuri de MG includ miastenia gravis tranzitorie neonatală și MG juvenilă. Unii pacienți pot prezenta mai multe tipuri de MG.

MG oculară afectează zona ochilor, astfel încât puteți avea o senzație de ochi obosiți, vedere dublă sau puteți observa un aspect de pleoape căzute. În cazul MG oculare, mușchii responsabili pentru mișcarea ochilor și controlul pleoapelor obosesc ușor și sunt slăbiți. Aproximativ 15% dintre persoanele cu MG vor prezenta exclusiv probleme oculare. Puteți afla mai multe informații despre tratamentele disponibile pentru MG oculară pe pagina dedicată.

MG juvenilă reprezintă o altă afecțiune imună rară care afectează copiii, dezvoltată de obicei înainte de vârsta de 18 ani. Tratamentul acesteia implică gestionarea simptomelor prin intermediul factorilor de stil de viață (somn și alimentație), cât și prin intervenții medicale. Acestea pot include medicamente precum piridostigmină sau corticosteroizi, sau tratamente precum imunoglobulina intravenoasă. Tratamentul chirurgical prin timectomie (operație pentru îndepărtarea timusului) poate fi foarte eficient în gestionarea acestei afecțiuni, dar poate cauza ulterior imunosupresie. Acest aspect, în asociere cu o rată înaltă de remisiune spontană la copii, impune deosebită atenţie în luarea deciziei de a interveni chirurgical. Pentru mai multe informații despre glanda timus, vizitați pagina dedicată.

Dacă doriți să aflați mai multe despre obținerea unui diagnostic și tipurile de tratament pentru MG, explorați biblioteca de resurse.