FAQ

Ce este miastenia gravis?

Miastenia gravis (MG) este o boală cronică ce poate persista ani de zile. Aceasta apare atunci când anticorpii din sânge blochează comunicarea normală dintre nervi şi muşchi - cauzând slăbiciune musculară. Afecţiunea poate avea o evoluţie imprevizibilă şi, atunci când nu este tratată, vă poate cauza stări de slăbiciune şi dificultăţi în efectua chiar şi activităţi simple.

  • Cele mai frecvent întâlnite tipuri de MG sunt miastenia gravis oculară şi miastenia gravis generalizată (denumită şi MGg).
    • În forma oculară, pleoapele şi muşchii din jurul ochilor obosesc frecvent. Majoritatea persoanelor prezintă mai întâi aceste simptome
    • Miastenia gravis generalizată (denumită şi MGg) poate determina slăbiciune la nivelul întregului corp – inclusiv la nivel ocular
  • Alte tipuri de MG includ miastenia gravis tranzitorie neonatală și MG juvenilă.

Care sunt simptomele de miastenia gravis?

Simptomele pot varia de la persoană la persoană. Unele dintre cele mai frecvente simptome sunt:

  • Afectarea muşchilor ce controlează mişcarea pleoapelor, care cauzează modificări de expresie facială - cum ar fi slăbiciune oculară cu lăsarea sau căderea uneia sau a ambelor pleoape (ptoză) - o potenţială cauză a miasteniei gravis oculare
  • Vedere înceţoşată
  • Slăbiciune la nivelul gâtului sau membrelor - dificultate în a vă susţine capul sau dificultăţi la mers
  • Alte simptome includ scurtarea respiraţiei, dificultăţi la înghiţire şi dizartrie (afectarea vorbirii)

Care sunt cauzele miasteniei gravis?

Miastenia gravis este o tulburare a sistemului imunitar în care acesta atacă în mod eronat o componentă sănătoasă a organismului, determinând slăbirea muşchilor şi stări de oboseală. Miastenia gravis nu este considerată o boală ereditară sau contagioasă. Poate debuta la orice vârstă, dar tinde să apară mai târziu pe parcursul vieţii.

  • Timusul este implicat (o glandă de la nivel toracic).
  • La persoanele cu miastenia gravis, timusul are adesea dimensiuni mai mari decât în mod normal

Care este tratamentul pentru miastenia gravis?

Tipul tratamentului va depinde de vârsta, starea generală de sănătate, simptomele şi severitatea afecţiunii dumneavoastră.

  • Medicamente precum piridostigmina pot reduce gradul de slăbiciune musculară şi controla simptomele.
  • Tratamentul imunosupresor (TIS) cu următoarele medicamente poate ameliora simptomele:
    • Corticosteroizi precum prednisolon
    • TIS nesteroidiene
  • Perfuzii cu anticorpi monoclonali precum rituximab, eculizumab sau efgartigimod
  • Imunoglobulină, un produs sanguin care poate atenua atacul sistemului imunitar asupra sistemului nervos
  • Plasmafereză (prin care se separă partea lichidă a sângelui sau plasma de celulele sanguine şi sunt înlocuiţi anticorpii anormali cu anticorpi din sânge donat)
  • Medicul dumneavoastră vă poate recomanda intervenţia chirurgicală de îndepărtare a glandei timus, care vă va reduce necesitatea administrării de corticosteroizi.

Ce factori pot agrava miastenia gravis?

Dacă aţi fost diagnosticat(ă) cu MG, este important să aveţi un stil de viaţă echilibrat şi sănătos pentru a vă menţine starea de bine. Lipsa somnului, temperaturile extreme (duşuri sau băi fierbinţi, alimente sau băuturi fierbinţi, practicarea saunei şi vremea), precum şi unele chimicale precum insecticidele vă pot agrava simptomele. Pentru mai multe informaţii despre tratamentul şi viaţa cu MG, consultaţi pagina de ajutor.

Este miastenia gravis o afecţiune ce pune viaţa pericol?

MG nu este o afecţiune progresivă sau terminală - şi chiar dacă există unele complicaţii ce pot ameninţa viaţa, cum ar fi crizele miastenice, multe dintre persoanele diagnosticate cu MG pot avea o viaţă normală, echilibrată. Există diferite medicamente şi planuri de tratament pentru ameliorarea simptomelor, pe care le veţi discuta cu medicul dumneavoastră.

Este miastenia gravis o afecţiune genetică?

În general, MG nu este ereditară. Dacă unul dintre membrii familiei dumneavoastră are o boală autoimună, se poate întâmpla ca aceasta să apară şi la alţi membri ai familiei.

Este miastenia gravis o afecţiune dureroasă?

Dacă suferiţi de MG, veţi prezenta o serie de simptome asociate cu această afecţiune. În general, simptomele respective includ slăbiciune musculară (la nivelul capului, gâtului, braţelor, degetelor şi picioarelor), dar acestea sunt extenuante, nu dureroase.

Cum pot afla dacă am miastenia gravis?

Miastenia gravis reprezintă o afecțiune cronică autoimună în cadrul căreia organismul își atacă propriul sistem neuromuscular. Deoarece există fluctuaţii în modul în care boala afectează muşchii de la nivelul ochilor, gurii şi membrelor, aceasta poate fi dificil de diagnosticat. Dacă prezentaţi simptome de MG, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru a vă evalua în mod corespunzător şi a vă stabili diagnosticul. Acesta vă va explica simptomele și vă va adresa întrebări cu privire la istoricul dumneavoastră medical. Este posibil să fie necesară efectuarea anumitor teste pentru confirmarea diagnosticului.

  • Analizele de sânge sunt efectuate pentru a verifica prezenţa unui nivel crescut de anticorpi, care poate fi un indiciu de MG
  • Pot fi efectuate teste genetice pentru depistarea afecțiunilor precum MG și pentru eliminarea altor afecțiuni cu simptomatologie similară.
  • Teste neurofiziologice, inclusiv:
    • Proceduri de stimulare repetitivă a nervilor sau studii de conducere nervoasă, în care sunt utilizate micro-impulsuri electrice pentru a observa modul în care se contractă muşchii după stimulare repetată
    • Elctromiograme (EMG), care măsoară activitatea electrică de la nivelul unui muşchi şi pot detecta anomaliile cauzate de tulburări neuromusculare
    • Electromiograme de fibră unică (SFEMG), care înregistrează transmiterea impulsului de la nerv la muşchi
  • O investigaţie imagistică precum CT sau RMN verifică dacă glanda denumită timus este mai mare decât în mod normal sau prezintă orice fel de anomalii. RMN este un examen neurologic care va verifica dacă simptomele nu sunt cauzate de probleme cerebrale.
  • Pentru confirmarea diagnosticului şi orientarea deciziei clinice, medicii pot efectua un test rapid şi specific denumit „testul cu gheaţă” (sau „testul pungii cu gheaţă”) pentru a măsura sensibilitatea la rece a pleoapei afectate de MG.
  • Medicii vor apela la testarea cu edrofoniu atunci când diagnosticul este incert. Vor recomanda efectuarea acestui test numai dacă este necesar din cauza riscurilor implicate.

Ce este glanda timus?

Glanda timus este responsabilă de reglarea sistemului imunitar. Aceasta este situată în cavitatea toracică, sub stern. Glanda creşte în dimensiuni pe perioada copilăriei şi începe să se micşoreze după pubertate. La persoanele cu MG, glanda este anormală şi îşi păstrează de regulă volumul mărit.

Mai există şi alte denumiri pentru miastenia gravis?

Miastenia gravis este un termen de origine greco-latină. Denumirea înseamnă „slăbiciune musculară gravă sau severă”. Afecţiunea mai este denumită sau menţionată prescurtat ca „MG”.

Există medicamente care trebuie evitate dacă sufăr de MG?

Dacă suferiţi de MG, medicul dumneavoastră va trebui mai întâi să vă examineze clinic pentru a vă diagnostica. Ulterior, acesta vă poate prescrie medicamente şi recomanda un plan de tratament. Este esenţial să vă consultaţi cu un medic înainte de a lua medicamente noi sau fără prescripție medicală, deoarece multe dintre acestea pot exacerba simptomele de MG. Pentru informaţii suplimentare, consultaţi ghidul nostru practic cu privire la tipurile de medicamente cu prescripție medicală care trebuie evitate sau utilizate cu prudenţă.

Pot face exerciţii fizice dacă am miastenia gravis?

Pentru mulţi dintre pacienţii cu MG, intensitatea simptomelor variază de la o zi la alta. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru a afla când şi cum să efectuaţi exerciţii fizice. Acesta vă va ajuta să întocmiţi un plan adecvat care să includă numărul şi tipul de exerciţii fizice benefice pentru dumneavoastră. Exersaţi fără a vă depăşi limitele şi luaţi în calcul în şedinţe scurte cu pauze, pe care este probabil să le toleraţi mai bine. Veţi astfel evita excesele prin întreruperea exerciţiului înainte ca muşchiul să obosească.

Pot să muncesc dacă am miastenia gravis?

Decizia de a-l informa pe angajator că aveţi miastenia gravis vă aparţine. Dacă decideţi să îl informaţi pe angajator despre afecţiunea dumneavoastră, acesta vă poate oferi sprijin astfel încât să puteţi lucra la fel ca orice altă persoană fără MG. O meserie în care mediul de lucru este stresant vă poate agrava afecţiunea. Angajatorul ar trebui să colaboreze cu dumneavoastră pentru a identifica soluţii la eventuale situaţii care ar putea apărea - cum ar fi aceea de a nu fi capabil fizic să îndepliniţi o sarcină.

Sunt gravidă şi sufăr de MG; la ce să mă aştept?

Dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, este important să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu un neurolog despre tipul dumneavoastră specific de MG. Aceştia vă vor ajuta să găsiţi cele mai bune soluţii şi vor discuta cu dumneavoastră despre posibilul impact al MG asupra sarcinii. Medicul dumneavoastră va trebui să vă monitorizeze îndeaproape pe durata sarcinii.

Pot conduce vehicule dacă am miastenia gravis?

Trebuie să informaţi DRPICV despre afecţiunea dumneavoastră pentru ca aceştia să vă evalueze şi să determine severitatea MG. Diagnosticul de MG nu vă împiedică să şofaţi, dar este recomandabil să luaţi măsurile de precauţie necesare, cum ar fi aceea de a solicita unei alte persoane să conducă dacă vă simţiţi obosit(ă).

Este miastenia gravis o afecţiune genetică?

Miastenia gravis este o afecţiune autoimună, nu genetică. Există însă o serie de tipuri de tulburări denumite sindroame miastenice congenitale (SMC) - acestea sunt un grup de tulburări genetice ale căror simptome sunt similare cu ale miasteniei gravis. Deşi SMC au multe simptome comune cu miastenia gravis, cauzele lor subiacente sunt diferite - miastenia gravis este cauzată de un răspuns imun anormal, în timp ce SMC sunt cauzate de o deficienţă genetică.

Ce sunt sindroamele miastenice congenitale (SMC)?

Sindroamele miastenice congenitale (SMC), identificate uneori în mod eronat ca miastenia gravis congenitale, reprezintă un grup de afecţiuni genetice rare ale căror manifestări includ slăbiciunea musculară agravată prin activitate fizică. Majoritatea persoanelor încep să manifeste simptomele de SMC în perioada de sugar sau a primei copilării, deşi acestea pot apărea şi până la vârsta maturităţii. Sunteţi predispus la apariţia SMC dacă aţi moştenit gena defectă de la ambii părinţi.

Există mai multe tipuri de sindrom miastenic congenital:

  • SMC sinaptic este cauzat de o eroare genetică ce afectează joncţiunea dintre muşchi şi nerv. Acesta poate cauza slăbiciune, dificultăţi la hrănire şi respirare, precum şi întârzieri în dezvoltarea motorie.
  • SMC presinaptic este tipul cel mai rar de SMC şi este cauzat de o problemă la nivelul terminaţiei nervoase. Acesta debutează adesea în perioada de sugar şi cauzează slăbiciune a muşchilor oculari (ptoză), precum şi dificultăţi de vorbire, hrănire şi respirare.
  • SMC postsnaptic este cel mai frecvent tip de SMC. Este cauzat fie de prezenţa unui număr prea mic de receptori acetilcolinici (RACh) la nivelul celulelor musculare, fie de faptul că aceşti receptori rămân deschişi prea mult timp (SMC cu canal lent) sau insuficient timp (SMC cu canal rapid). Simptomele variază de la uşoare la severe şi includ stare de slăbiciune severă, dificultăţi de hrănire şi respirație şi întârzieri în dezvoltarea motorie.

Cum sunt diagnosticate sindroamele miastenice congenitale (SMC)?

SMC pot fi diagnosticate în urma examenului clinic, prin teste de sânge, electromiografie (EMG) şi teste de stimulare nervoasă repetitivă (SNR), testare cu Tensilon şi/sau testare genetică.

Dacă sunteți îngrijorat cu privire la orice aspect menţionat în acest articol, vă rugăm să discutați cu medicul.